M-am bucurat foarte mult că azi e vineri fiindcă am avut posibiltatea să închid laptop-ul imediat ce programul de lucru s-a terminat și să mă apuc de citit. Dar înainte de a vă spune mai multe despre lectura în sine, trebuie să vă povestesc cum l-am cunoscut pe Dorin Bodea.
Ziua de ieri ar fi fost o zi ca oricare alta dacă nu aș fi participat (din pură întâmplare) la o Convenție de management organizată de compania în care lucrez. Mă pregătisem să petrec ore în șir ascultând discursuri sterile despre cum trebuie să „împărtășim bunele practici” și despre cum trebuie să ne „concentrăm atenția pe atingerea obiectivelor” , dar odată ce am ajuns, am realizat că există posibilitatea să mă fi înșelat (măcar pe jumătate). De ce spun asta?
Pe masă erau puse mai multe cărți destinate participanților (unul dintre „viciile” mele fiind cititul, m-am abținut cu greu să nu colectez toate cărțile din încăpere…mare încercare!). Fiindcă nu mă aflam tocmai în poziția de a-mi alege locul, m-am așezat unde mi-a fost indicat, dar ceea ce pot să vă spun este că privirea mi-a fost atrasă de o copertă care părea ieșită din context (știu că nu se judecă o carte după copertă, dar o să înțelegeți de ce am fost tentată). Din mulțimea de cărți cu și despre business, toate având coperte colorate, titluri scrise cu majuscule, cartea despre care vreau să vă povestesc te izbea prin simplitate: avea o imagine în tonuri de alb, negru, gri, dar era sugestivă- Lucifer, contemplând un șarpe imens + un titlu pe măsură Cine sunt eu? (scris cu roșu). Așa e că v-ar fi făcut și vouă cu ochiul? Ilustrația e celebră: este vorba despre unul dintre desenele lui Gustave Doré (un talentat ilustrator francez) care face parte din suita de imagini ce completează vizual faimoasa scriere a lui J Milton Paradisul pierdut/Paradise Lost / Le Paradis perdu . Evident că imaginea nu este aleasă întâmplător (Lucifer, erou al poemului epic trimite cu gândul la una din ipostazele pe care le prezintă autorul în cartea sa: omul postmodern care își construiește o realitate virtuală și care „Se privește cu multă dragoste în propria oglindă fermecată și îi place tot mai mult ceea ce vede. Se admiră închipuindu-și că universul întreg depinde de sine. El este însuși creatorul” (D Bodea). Pe scurt: mediocru, mândru, fals și nemilos.
Nu că aș crede în legile atracției, dar întâmplarea face să reușesc să obțin un exemplar (la finalul evenimentului, când ceilalți nu erau atenți…. ahahahah), să am privilegiul să-l întâlnesc pe Dorin Bodea și să obțin un autograf + câteva cuvinte: …mult succes în lupta cu mediocritatea de pretutindeni!” (aș răspunde simplu: mulțumesc, am într-adevăr nevoie!).
Am apreciat faptul că organizatorii l-au adus pe Dorin să ne vorbească(mi-a spus că nu e necesar să-i spun Domnul Bodea) fiindcă discursul său a fost foarte interesant, o intervenție onestă, obiectivă, autentică. Ne-a vorbit despre valori, despre profilul angajatului român, despre productivitate , eficacitate și eficiență și și-a argumentat afirmațiile foarte bine (nu a prezentat impresii, ci a avut ca fundament statistici și analize personale). Deși s-a pus accent pe ideea că a sa carte Cine sunt eu? se adresează în special managerilor, eu spun că se adresează tuturor, fiindcă este departe de a fi una din cărțile sterile care vând rețeta de a deveni un manager de succes. Este o operă care îndeamnă la reflecție, la îndreptarea atenției către demonii personali- tocmai pentru a deschide calea cunoașterii de sine. Deși cartea expune caracteristicile societății actuale într-o manieră obiectivă, se poate citi printre rânduri revolta față de o realitate crudă: „Majoritatea românilor vrea cu ardoare să aibă succes- bani, putere,faimă-, dar nu prin muncă și moralitate. Atunci prin ce? Aceasta este întrebarea care se naște în mod firesc” sau „Pe de o parte, vorbim despre o disponibilitate socio-culturală spre compromis, iar pe de altă parte, despre coruperea cu bună știință a conștiinței morale și sacrificarea liniștii personale. Ce poate fi mai cinic decât asta?” (D Bodea).
Ce-ar fi de făcut în fața unei societăți care a uitat care sunt adevăratele valori, unde mediocritatea este ridicată la rang de artă, unde a avea încredere, a fi modest și a înțelege că succesul nu poate veni fără muncă sunt considerate slăbiciuni? Cum se poate schimba percepția asupra faptului că profit=cinism+comporimis+ necinste? Toate aceste întrebări sunt discutate pe larg în cartea sa. Pe lângă o sumă de cifre provenite din statistici, se face trimitere și la autori cunoscuți (foarte dragi mie: U Eco, JP Sartre, J Fowles etc.) + opere literare care ar trebui citite măcar o dată în viață.
Nu demult mă plângeam că oamenii sunt pasivi (cred că vă amintiți articolul meu amar care suna poate puțin cam agresiv). Cine sunt eu? îndeamnă cititorii să ia atitudine pentru a combate realitatea socio-culturală a momentului. „Constatăm că avem de a face cu o viață socială care se bazează pe alte valori decât cinstea, corectitudinea și adevărul, și se traduce în plan concret, personal și profesional, prin aceea că opt sau nouă persoane din zece pe care le întâlnim nu sunt demne de încredere, nu împărtășesc în mod consecvent și coerent valorile și principiile legate de integritate și onestitate” (D Bodea).
Tot Dorin ne îndeamnă să ne punem și întrebarea Sunt un pericol social? pentru a ne analiza doza de psihopatie. Să știți că m-am întrebat și eu asta…la final. Dar apoi mi-am amintit că nu demult mi-am trecut în CV ca nivel al limbilor străine cunoscute (franceză și engleză) MEDIU (deși le vorbesc cursiv și le studiez de câțiva ani buni)…. și mult timp nu m-a chemat nimeni la interviu. Iar la urma urmei, je suis artiste, deci cred că pot sta liniștită. Când o să parcurgeți cartea o să înțelegeți relevanța ultimelor două propoziții.
Cum aleg eu să lupt împotriva mediocrității? …Hm…în multe feluri. Unul dintre ele ar fi să recomand această carte cu mult drag. Știu sigur că o să vă placă. 🙂
